clarvăzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLARVĂZĂTÓR, -OÁRE, clarvăzători, -oare, adj. (Despre oameni) Care vede desfășurarea în viitor a unei situații mai clar, mai limpede decât alții; (despre acțiuni) care dovedește perspicacitate, clarviziune. –
Clar +
văzător (după
fr. clairvoyant).