clamoare - explicat in DEX

clamoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLAMOÁRE s. f. (Livr.) Strigăt de protest, de nemulțumire, de ajutor. – Din lat. clamor, -is, fr. clameur.

clamoare (Dicționar de neologisme, 1986)
CLAMOÁRE s.f. (Rar) Strigăt, chemare disperată; urlet de protest. [Gen. -orii. / cf. lat. clamor, it. clamore, fr. clameur].

clamoare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLAMOÁRE s. f. strigăt, chemare desperată. (< lat. clamor, fr. clameur)

clamoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clamoáre (livr.) s. f., g.-d. art. clamórii

clamoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLAMOÁRE s. f. (Livr.) Strigăt de protest, de nemulțumire, de ajutor. — Din lat. clamor, -is, fr. clameur.