clamare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CLAMÁRE,clamări, s. f. Faptul de a clama. – V. clama.
clamare(Dicționar de neologisme, 1986) CLAMÁREs.f. Acțiunea de a clama. [< clama].
clamare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) clamáre (livr.) s. f., g.-d. art. clamắrii; pl. clamắri
clamare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CLAMÁRE,clamări, s. f. (Livr.) Faptul de a clama. — V. clama.