clădi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)clădí (clădésc, clădít), vb. –
1. A îngrămădi, a stivui. –
2. A construi, a edifica, a face o clădire. –
3. A concepe, a imagina, a compune.
Sl. klasti, kladǫ „a aranja” (Miklosich,
Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 60);
cf. cladă. –
Der. clădire, s. f. (fabrică, construcție, edificiu);
clăditură, s. f. (construcție);
clădiș, s. n. (acțiunea de a edifica, edificare);
clăditor, adj. (constructor).
Cf. claie.