clachetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLACHÉTĂ, clachete, s. f. Dispozitiv de semnalare folosit în filmările sincrone, care indică locul ocupat de scena respectivă în ansamblul filmului. – Din
fr. claquette.clachetă (Dicționar de neologisme, 1986)CLACHÉTĂ s.f. Instrument format din două planșete, servind a da semnalul în unele exerciții sportive etc. ♦ (
Cinem.) Dispozitiv care asigură sincronismul în filmările cinematografice. [< fr.
claquette].
clachetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLACHÉTĂ s. f. 1. instrument format din două planșete, pentru a da semnalul în unele exerciții sportive etc. 2. dispozitiv care asigură sincronismul în filmările cinematografice. (< fr.
claquette)
clachetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clachétă s. f.,
g.-d. art. clachétei; pl. clachéteclachetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLACHÉTĂ, clachete, s. f. Dispozitiv de semnalare, cu un braț mobil, folosit în filmările sincrone, care indică locul ocupat de scena respectivă în ansamblul filmului. — Din
fr. claquette.