clătinătură - explicat in DEX

clătinătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLĂTINĂTÚRĂ, clătinături, s. f. Mișcare (usoară) într-o parte și într-alta. ♦ Mișcare, deplasare șovăitoare. – Clătina + suf. -ătură.

clătinătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
clătinătúră f., pl. ĭ. Rezultatu clătinăriĭ, zguduitură: dintr´o singură clătinătură, zidu s´a dărămat [!].

clătinătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clătinătúră s. f., g.-d. art. clătinătúrii; pl. clătinătúri

clătinătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clătinătură f. mișcare șovăitoare.

clătinătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLĂTINĂTÚRĂ, clătinături, s. f. Mișcare (ușoară) într-o parte și într-alta. ♦ Mișcare, deplasare șovăitoare. — Clătina + suf. -ătură.