clăpăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLĂPĂÍ, clăpăiesc, vb. IV.
Intranz. (Rar) A clămpăni. ♦
Tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi repede (și neclar). –
Clap +
suf. ăi.clăpăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clăpăí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. clăpăiésc, imperf. 3
sg. clăpăiá; conj. prez. 3
să clăpăiáscăclăpăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLĂPĂÍ, clăpăiesc, vb. IV.
Intranz. (Rar) A clămpăni. ♦
Tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi repede (și neclar). —
Clap +
suf. -ăi.