clănțăneală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CLĂNȚĂNEÁLĂ,clănțăneli, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -eală.
clănțăneală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) clănțăneálă s. f., g.-d. art. clănțănélii; pl. clănțănéli
clănțăneală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CLĂNȚĂNEÁLĂ,clănțăneli, s. f. Clănțănit. — Clănțăni + suf. -eală.