clănțăi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CLĂNȚĂÍ,clănțăiesc, vb. IV. Intranz. A clănțăni. [Prez. ind. și: clắnțăi] – Clanț + suf. -ăi.
clănțăi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) clănțăí(a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clănțăiésc, imperf. 3 sg. clănțăiá; conj. prez. 3 să clănțăiáscă
clănțăi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CLĂNȚĂÍ,clănțăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clănțăni. [Prez. ind. și: clắnțăi] — Clanț + suf. -ăi.