clămpănitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CLĂMPĂNITÚRĂ,clămpănituri, s. f. Clămpănit. – Clămpăni + suf. -tură.
clămpănitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) clămpănitúră s. f., g.-d. art. clămpănitúrii; pl. clămpănitúri
clămpănitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CLĂMPĂNITÚRĂ,clămpănituri, s. f. Clămpănit. — Clămpăni + suf. -tură.