clădărie - explicat in DEX

clădărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLĂDĂRÍE, clădării, s. f. (Pop.) Grămadă mare de lucruri disparate, puse la întâmplare unele peste altele; clădăraie. – Cladă + suf. -ărie.

clădărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
clădăríe f. (d. cladără). Mold. Legătură de strugurĭ care se atîrnă ca să se păstreze pe ĭarnă. – În Munt. vîslă.

clădărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clădăríe (pop.) s. f., art. clădăría, g.-d. art. clădăríei; pl. clădăríi, art. clădăríile

clădărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLĂDĂRÍE, clădării, s. f. (Pop.) Grămadă mare de lucruri disparate, puse la întâmplare unele peste altele; clădăraie. — Cladă + suf. -ărie.