clăcui - explicat in DEX

clăcui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLĂCUÍ, clăcuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A clăcăși. – Clacă + suf. -ui.

clăcui (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
clăcuí, clăcuiesc, vb. tranz. – A munci în clacă, fără plată (Memoria 2004). – Din clacă + -ui.

clăcui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcuiésc, imperf. 3 sg. clăcuiá; conj. prez. 3 să clăcuiáscă

clăcui (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clăcuí v. a fi clăcaș.

clăcui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLĂCUÍ, clăcuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A clăcăși. — Clacă + suf. -ui.