cizmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÍZMĂ, cizme, s. f. Încălțăminte de piele, de cauciuc, de material plastic etc. cu carâmbul înalt până spre (sau peste) genunchi; ciubotă. ◊
Expr. Prost ca o cizmă = foarte prost. – Din
magh. csizma.cizmă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cízmă (cízme), s. f. – Încălțăminte cu carîmbul pînă la genunchi, ciubotă. –
Mr. cizmă, cijmă. Tc. çizme (Miklosich,
Fremdw., 82; Meyer 447; Berneker 158; Lokotsch 431);
cf. mag. csizma (Cihac, II, 492),
alb. tšisme, bg.,
sb. čizma, ceh.,
pol. čižma, țig. čisme. –
Der. cizmar, s. m. (pantofar),
cf. bg.,
sb.,
slov.
čizmar; cizmărie, s. f. (pantofărie);
cizmări, vb. (a practica meseria de cizmar).
cizmă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cizmă, cizme s. f. v.
ciubotă.cizmă (Dicționaru limbii românești, 1939)cízmă f., pl.
e (ung.
csizma, sîrb. bg.
čizma, d. turc.
čizme).
Vest. Cĭobotă [!], încălțăminte înaltă pînă la genunchĭ. V.
cĭobotă.cizmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cízmă s. f.,
g.-d. art. cízmei; pl. cízmecizmă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÍZMĂ, cizme, s. f. Încălțăminte de piele, de cauciuc, de material plastic etc. cu carâmbul înalt până spre (sau peste) genunchi; ciubotă. ◊
Expr. Prost ca o cizmă = foarte prost. — Din
magh. csizma.