cizelură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIZELÚRĂ, cizeluri, s. f. (Rar) Ornament, înfloritură migăloasă și artistică realizată prin cizelare. – Din
fr. ciselure.cizelură (Dicționar de neologisme, 1986)CIZELÚRĂ s.f. (
Rar) Ornament, înfloritură migăloasă și artistică făcută prin cizelare. [< fr.
ciselure].
cizelură (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIZELÚRĂ s. f. ornament, înfloritură artistică migăloasă, prin cizelare. (< fr.
ciselure)
cizelură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cizelúră (rar)
s. f.,
g.-d. art. cizelúrii; pl. cizelúricizelură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIZELÚRĂ, cizeluri, s. f. (Rar) Ornament, înfloritură migăloasă și artistică realizată prin cizelare. — Din
fr. ciselure.