ciușcă - explicat in DEX

ciușcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIÚȘCĂ, ciuște, s. f. (Reg.) Ardei iute. – Din bg. čuška.

ciușcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ciúșcă (ciuște), s. f. – 1. Ardei. – 2. Batistă făcută sul și înnodată, cu care se lovește, într-un joc popular. – 3. Jocul respectiv. – Var. țușcă, ciuște. Megl. ciușcă „joc”. Bg. čuška „ardei”, sb., cr. čuška „lovitură, palmă” (Cihac, II, 437), al cărui sens comun este cel de a pișca, a arde. Dar face din ciușcă două cuvinte diferite.

ciușcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciúșcă (pop.) s. f., g.-d. art. ciúștii; pl. ciuști

ciușcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIÚȘCĂ, ciuște, s. f. (Pop.) Ardei iute. — Din bg. čuška.

cĭușcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭúșcă f., pl. ștĭ și șcĭ (bg. čuška, a. î. Cp. cu ĭușcă și țușcă). Sud. Ardeĭ roș mic. Praf de ardeĭ verde (V. boĭa): cîrnațĭ presărațĭ cu cĭușcă de ardeĭ verde. (Chir. CL. 1910, 433). Meh. Saramură de ardeĭ.