ciupercărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIUPERCĂRÍE, ciupercării, s. f. 1. Cultură de ciuperci.
2. Încăpere amenajată pentru ciupercărie (
1). –
Ciupercă +
suf. -ărie.ciupercărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*ciupercăríe s. f.,
g.-d. art. ciupercăríei; (amenajări)
pl. ciupercăríiciupercărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIUPERCĂRÍE, (
2)
ciupercării, s. f. 1. Cultură de ciuperci.
2. Încăpere amenajată pentru ciupercărie (1). —
Ciupercă +
suf. -ărie.