ciuin - explicat in DEX

ciuin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIUÍN, ciuini, s. m. Plantă erbacee cu flori albe sau roz, a cărei rădăcină se întrebuințează în industria textilă, farmaceutică și alimentară: odagaci, săpunel, săpunăriță (Saponaria officinalis). – Din tc. çöven.

ciuin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ciuín s. m. – Plantă, săpunariță. – Var. ciuien. Tc. çüyen (Șeineanu, II, 138). DAR dă cuvîntul ca înv., dar încă circulă în Munt.

ciuin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CIUÍN (‹ tc.) s. m. Plantă medicinală perenă din familia cariofilaceelor, înaltă de 30-70 cm, cu frunze opuse, alungit-eliptice și flori albe sau roz; are un conținut bogat de saponină; odogaci (2) (Saponaria officinalis). Rădăcina se folosește la fabricarea săpunurilor și pentru spălarea stofelor și mătăsurilor.

ciuin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciuín s. m., pl. ciuíni

ciuin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIUÍN, ciuini, s. m. Plantă erbacee cu flori albe sau roz, a cărei rădăcină se folosește în industria textilă, farmaceutică și alimentară: odagaci, săpunel, săpunăriță (Saponaria officinalis). — Din tc. çöven.