ciuhă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)ciúhă, -e, s.f. – Sperietoare pentru păsări în lanurile de cereale (ALR 1956: 46); păpușă (Săpânța); spaimă (Borșa); moș (Hoteni) (ALR 1973: 822). Ciuha, poreclă frecventă dată persoanelor cu un aspect dezagreabil. – Din săs. čuha, cf. germ. Scheuche (NDU).
cĭuhă (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭúhă f., pl.
e (rudă cu
cĭuf 1 și 2, cu bg.
čuhal, un fel de bufniță,
scops zorca, și cu ung.
csova, cĭuhă. Cp. și cu
cilihoaĭe).
Est. Mănunchĭ de paĭe (momîrlan) orĭ de zdrențe atîrnat ca semn orĭ ca sperietoare într´un lan. Cap cĭufulit (buhos). Om urît. – Și
cĭuhlă și
cĭufă. V.
păuză.