ciuguleală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIUGULEÁLĂ, ciuguleli, s. f. Faptul de
a ciuguli; (
concr.) ceea ce se ciugulește. –
Ciuguli +
suf. -eală.ciuguleală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciuguleálă s. f.,
g.-d. art. ciugulélii; pl. ciuguléliciuguleală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIUGULEÁLĂ, ciuguleli, s. f. Faptul de a ciuguli; (
concr.) ceea ce se ciugulește. –
Ciuguli +
suf. -eală.