ciufulit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIUFULÍT, -Ă, ciufuliți, -te, adj. (Despre păr, pene etc.) Care este în dezordine, zbârlit. ♦ (Despre cap,
p. ext. despre oameni sau animale) Care are părul în dezordine, zbârlit. –
V. ciufuli.ciufulit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIUFULÍT, -Ă, ciufuliți, -te, adj. (Despre păr, pene etc.) Care este în dezordine, zbârlit. ♦ (Despre cap,
p. ext. despre oameni sau animale) Care are părul în dezordine, zbârlit. —
V. ciufuli.