ciufuleală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CIUFULEÁLĂ,ciufuleli, s. f. Faptul de a ciufuli. – Ciufuli + suf. -eală.
ciufuleală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ciufuleálă s. f., g.-d. art. ciufulélii; pl. ciufuléli
ciufuleală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CIUFULEÁLĂ,ciufuleli, s. f. Faptul de a ciufuli. —- Ciufuli + suf. -eală.