ciudit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIUDÍT, -Ă, ciudiți, -te, adj. (
Înv.) Neliniștit, frământat (sufletește). –
V. ciudi.ciudit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIUDÍT, -Ă, ciudiți, -te, adj. (
Înv.) Neliniștit, frământat (sufletește). —
V. ciudi.