ciudățenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIUDĂȚÉNIE, ciudățenii, s. f. 1. Aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc.
2. (
Concr.) Lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată. –
Ciudat +
suf. -enie.