ciucurel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CIUCURÉL,ciucurei, s. m. Ciucuraș (1). – Ciucure + suf. -el.
ciucurel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ciucurél s. m., pl. ciucuréi, art. ciucuréii
ciucurel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CIUCURÉL,ciucurei, s. m. Ciucuraș (1). — Ciucure + suf. -el.