citrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CITRÁT, citrați, s. m. Sare a acidului citric. – Din
fr. citrate.citrat (Dicționar de neologisme, 1986)CITRÁT s.m. Sare a acidului citric. [< fr.
citrate].
citrat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CITRÁT s. m. sare sau ester al acidului citric. (< fr.
citrate)
citrat (Dicționaru limbii românești, 1939)*citrát n., pl.
e și m. (d.
citric).
Chim. Sare formată din combinațiunea aciduluĭ citric c´o bază.
citrat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)citrát (ci-trat) s. m.,
pl. citráțicitrat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CITRÁT, citrați, s. m. Sare a acidului citric. — Din
fr. citrate.