citoplasmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CITOPLÁSMĂ s. f. Element constitutiv fundamental al unei celule animale sau vegetale, format îndeosebi din albumină asociată cu alte substanțe organice. – Din
fr. cytoplasme.citoplasmă (Dicționar de neologisme, 1986)CITOPLÁSMĂ s.f. Protoplasmă situată în afara nucleului, în celula vie. [< fr.
cytoplasme, cf. gr.
kytos – celulă,
plasma – formație].
citoplasmă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CITOPLÁSMĂ s. f. substanță vie a celulei, care conține toți constituenții protoplasmatici, cu excepția nucleului. (< fr.
cytoplasme)
citoplasmă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CITOPLÁSMĂ (‹
fr. {i}; {s}
cito- +
gr. plasma „formație”)
s. f. (
BIOL.) Componentă esențială a celulei, cuprinsă între membrană și nucleu, cu structură complexă. La microscopul electronic se evidențiază:
c. fundamentală (hioalopasma), nestructurată, alcătuită dintr-o matrice fin granulată: organite comune tuturor celulelor (ergastoplasmă, reticul endoplasmatic neted, ribozomi, mitocondrii, aparat Golgi, centrosferă) și specifice unora dintre ele (corpusculi Nissi, sarcozomi, miofibrile); incluziuni citoplasmatice, vacuole, dispozitive fibrilare ș.a. În
c. se realizează procese esențiale ale vieții (metabolism, biosinteze – peste 1500 de reacții diferite, într-o fracțiune de secundă), cu excepția sintezelor acizilor nucleici, și este sediul genelor eredității extranucleare (plasmagenele).
citoplasmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)citoplásmă (-to-plas-) s. f.,
g.-d. art. citoplásmeicitoplasmă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CITOPLÁSMĂ s. f. Element constitutiv fundamental al unei celule animale sau vegetale, format îndeosebi din albumină asociată cu alte substanțe organice. — Din
fr. cytoplasme.