citocromie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CITOCROMÍE, citocromii, s. f. Procedeu rapid de tipar în patru culori suprapuse, la care forma parțială de negru servește la redarea efectelor de tonuri închise. – Din
fr. cytochromie.citocromie (Dicționar de neologisme, 1986)CITOCROMÍE s.f. Procedeu rapid de tipar în patru culori, la care forma parțială de negru servește la redarea efectelor de tonuri închise. [Gen.
-iei. / < fr.
cytochromie, cf. gr.
kytos – celulă,
chroma – culoare].
citocromie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CITOCROMÍE s. f. procedeu rapid de tipar în patru culori, la care forma parțială de negru servește la redarea efectelor de tonuri închise. (< fr.
cytochromie)
citocromie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)citocromíe (-to-cro-) s. f.,
art. citocromía, g.-d. citocromíi, art. citocromíeicitocromie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CITOCROMÍE s. f. Procedeu rapid de tipar în patru culori suprapuse, la care forma parțială de negru servește la redarea efectelor de tonuri închise. — Din
fr. cytochromie.