citocrom - explicat in DEX

citocrom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CITOCRÓM, citocromi, s. m. (Biol.) Proteină complexă având un rol determinant în realizarea respirației celulare. – Din fr. cytochrome.

citocrom (Dicționar de neologisme, 1986)
CITOCRÓM s.m. (Biol.) Proteină complexă, cu rol determinant în realizarea respirației celulare. [< fr. cytochrome].

citocrom (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CITOCRÓM s. m. substanță proteică complexă cu rol esențial în respirația celulară. (< fr. cytochrome)

citocrom (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CITOCRÓM (‹ fr. {i}; {s} cito + gr. khroma „culoare”) s. m. (BIOCHIM.) Proteină complexă din clasa hemocromogenelor, cu rol esențial în respirația celulară (ex. citocromoxidază).

citocrom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
citocróm (-to-crom) s. m., pl. citocrómi

citocrom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CITOCRÓM, citocromi, s. m. (Biol.) Proteină complexă având un rol determinant în realizarea respirației celulare. — Din fr. cytochrome.