citocineză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CITOCINÉZĂ, citocineze, s. f. (
Biol.) Diviziune a unei celule care urmează după diviziunea nucleului. – Din
fr. cytokinèse.citocineză (Dicționar de neologisme, 1986)CITOCINÉZĂ s.f. Totalitatea schimbărilor care au loc în plasmă în timpul diviziunii celulare. [Var.
citochineză s.f. / cf. gr.
kytos – celulă,
kinesis – mișcare].
citocineză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)citocinéză s. f.,
g.-d. art. citocinézei; pl. citocinézecitocineză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CITOCINÉZĂ, citocineze, s. f. (
Biol.) Proces de separare a celor două celule provenite dintr-o celulă-mamă. — Din
fr. cytokinèse.