citochimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CITOCHIMÍE s. f. Studiul constituției chimice a celulelor și al proceselor biochimice din ele. – Din
fr. cytochimie.citochimie (Dicționar de neologisme, 1986)CITOCHIMÍE s.f. Studiul constituției chimice a celulelor și al proceselor biochimice care au loc în acestea. [< fr.
cytochimie].
citochimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CITOCHIMÍE s. f. parte a citologiei care studiază constituția chimică a elementelor celulare. (< fr.
cytochimie)
citochimie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CITOCHIMÍE ({s}
cito- +
chimie)
s. f. Ramură a citologiei care studiază morfologia și fiziologia celulară, chimismul celular (distribuția, cantitatea, circuitul metaboliților) cu ajutorul metodelor chimice de investigație. În prezent există subramuri ale
c.: imunochimia,
c. electronomicroscopică ș.a.
citochimie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CITOCHIMÍE s. f. Studiul constituției chimice a celulelor și al proceselor biochimice din ele. — Din
fr. cytochimie.