circulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRCULÁȚIE, circulații, s. f. Faptul de a circula.
1. Mișcare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicație. ♦
Spec. Deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor.
2. Mișcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. în interiorul unui circuit sau al unei conducte.
3. Transmitere, schimb de bunuri, de mărfuri (prin intermediul banilor), transformare a mărfurilor în bani și a banilor în mărfuri. ◊
Loc. adj. De mare circulație = foarte răspândit. ◊
Expr. A fi în circulație = a fi întrebuințat, a avea valoare.
A pune (sau
a introduce, a da)
în circulație = a face să intre în uz, să se răspândească, să funcționeze. (
Fam.)
A scoate (pe cineva)
din circulație = a obosi peste măsură (pe cineva), a extenua. – Din
fr. circulation, lat. circulatio, -onis.