cioropină - explicat in DEX

cioropină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOROPÍNĂ, cioropine, s. f. (Peior.; pop.) Țigan. – Cf. cioroi și arap.

cioropină (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cioropină cioropine s. f. (peior.) țigan

cioropină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cioropínă (pop.) s. f., g.-d. art. cioropínei; pl. cioropíne

cioropină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cioropină f. fam. porecla țiganului: iară cioropină sta în capul mesei ISP. [Compromis din sinonimele cioară și arapină].

cioropină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOROPÍNĂ, cioropine, s. f. (Peior.) Țigan. — Cf. cioroi.

cĭoropină (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭoropínă f., pl. e (d. cĭoară cu sufixu din harapină). Fam. Iron. Țigan, Țigancă. – Maĭ rar cĭorovină.