ciondăni - explicat in DEX

ciondăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIONDĂNÍ, ciondănesc, vb. IV. Refl. recipr. (Fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri fără a-și spune vorbe grele, a se împunge cu vorba; a se ciorovăi. ♦ Tranz. A certa pe cineva în mod repetat sau insistent. – Cf. săs. schänden.

ciondăni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ciondăní (-nésc, ít), vb. – 1. A bombăni, a bodogăni. – 2. A certa, a dojeni. – Var. ciondrăni. Creație expresivă ca dondăni, bombăni. După Cihac, II, 490, din mag. civódni; însă fonetismul este dificil. DAR propune săs. schäden „a certa”, care nu pare mai convingător (cf. Drăganu, Dacor., III, 1089). Der. cioandră (var. cioandă), s. f. (dispută, ceartă), pentru a cărui terminație cf. buleandră, fleandură; hoandră; ciondăneală, s. f. (ceartă); ciondănit, s. n. (ceartă).

ciondăni (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ciondăni, ciondănesc v. r. a se certa cu cineva pentru probleme minore, fără a-și spune cuvinte grele

ciondăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciondăní (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciondănésc, imperf. 3 sg. ciondăneá; conj. prez. 3 să ciondăneáscă

ciondăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIONDĂNÍ, dondănesc, vb. IV. Refl. recipr. (Fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri fără a-și spune vorbe grele, a se împunge cu vorba; a se ciorovăi. ♦ Tranz. A certa pe cineva în mod repetat sau insistent. — Cf. săs. schănden.

ciondănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciondănì v, Mold. a (se) certa pentru nimicuri: ce tot mă ciondănește de geaba? AL. [V. cioandă].