ciondăneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIONDĂNEÁLĂ, ciondăneli, s. f. (
Fam.) Ceartă ușoară; dispută trecătoare; cioandă, ciorovăială. –
Ciondăni +
suf. -eală.ciondăneală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ciondăneală, ciondăneli s. f. dispută trecătoare, ceartă ușoară
ciondăneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciondăneálă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. ciondănélii; pl. ciondănéliciondăneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIONDĂNEÁLĂ, ciondăneli, s. f. (
Fam.) Ceartă ușoară; dispută trecătoare; cioandă, ciorovăială. —
Ciondăni +
suf. -eală.