ciondăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIONDĂNÍ, ciondănesc, vb. IV.
Refl. recipr. (
Fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri fără a-și spune vorbe grele, a se împunge cu vorba; a se ciorovăi. ♦
Tranz. A certa pe cineva în mod repetat sau insistent. –
Cf. săs. schänden.ciondăni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ciondăní (-nésc, ít), vb. –
1. A bombăni, a bodogăni. –
2. A certa, a dojeni. –
Var. ciondrăni. Creație expresivă ca
dondăni, bombăni. După Cihac, II, 490, din
mag. civódni; însă fonetismul este dificil. DAR propune
săs. schäden „a certa”, care nu pare mai convingător (
cf. Drăganu,
Dacor., III, 1089).
Der. cioandră (
var. cioandă),
s. f. (dispută, ceartă), pentru a cărui terminație
cf. buleandră, fleandură; hoandră; ciondăneală, s. f. (ceartă);
ciondănit, s. n. (ceartă).
ciondăni (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ciondăni, ciondănesc v. r. a se certa cu cineva pentru probleme minore, fără a-și spune cuvinte grele
ciondăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciondăní (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ciondănésc, imperf. 3
sg. ciondăneá; conj. prez. 3
să ciondăneáscăciondăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIONDĂNÍ, dondănesc, vb. IV.
Refl. recipr. (
Fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri fără a-și spune vorbe grele, a se împunge cu vorba; a se ciorovăi. ♦
Tranz. A certa pe cineva în mod repetat sau insistent. —
Cf. săs. schănden.ciondănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciondănì v, Mold. a (se) certa pentru nimicuri:
ce tot mă ciondănește de geaba? AL. [V.
cioandă].