ciomăgar(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CIOMĂGÁR,ciomăgari, s. m. (Fam.) Ciomăgaș. – Ciomag + suf. -ar.
ciomăgar(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ciomăgár s. m., pl. ciomăgári
ciomăgar(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CIOMĂGÁR,ciomăgari, s. m. (Fam.) Ciomăgaș. — Ciomag + suf. -ar.