ciocboc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cioc-bóc/cioc-póc interj.ciocboc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cioc-boc int. care imită sgomotul loviturilor ciocanului. [Onomatopee].
cĭocboc (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭóc-bóc, interj. care arată sunetu repetat al cĭocanuluĭ saŭ al altor corpurĭ izbitoare. Cînd e maĭ prelung, se zice
cĭóca-bóca (cp. cu ung.
csonká-bonka, cĭung).
De unde să știe el ce-ĭ cĭoca-boca, de unde să știe el cum să procedeze în asemenea afacere?