cioban (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOBÁN, ciobani, s. m. 1. Persoană care paște, păzește și îngrijește oile; păstor, păcurar. ♦ Proprietar de oi; baci.
2. Compus:
ciobanul-cu-Oile = numele unei constelații din emisfera boreală; lira. – Din
tc. çoban.