cintru - explicat in DEX

cintru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÍNTRU, cintre, s. n. Partea concavă a unei bolți sau a unui arc; cofraj sau construcție provizorie pe care se toarnă sau care susține o boltă sau un arc în construcție. – Din fr. cintre.

cintru (Dicționar de neologisme, 1986)
CÍNTRU s.n. (Constr.) Partea concavă a unei bolți sau a unui arc; cofrajul pe care se zidește sau pe care se toarnă o boltă. [< fr. cintre].

cintru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÍNTRU s. n. partea concavă a unei bolți, a unui arc; cofraj pentru turnarea acestora. (< fr. cintre)

cintru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cíntru s. n., art. cíntrul; pl. cíntre

cintru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÍNTRU, cintre, s. n. Partea concavă a unei bolți sau a unui arc; cofraj sau construcție provizorie folosită ca tipar și element de susținere a unui arc sau a unei bolți. — Din fr. cintre.