cinovnic - explicat in DEX

cinovnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CINÓVNIC, cinovnici, s. m. (Înv.) Funcționar de stat (de rang inferior). – Din rus. činovnik.

cinovnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
cinóvnic m. (rus. činóvník, vsl. činovĭnĭkŭ. V. cin 1). Vechĭ. Oficial, funcționar.

cinovnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cinóvnic (înv.) s. m., pl. cinóvnici

cinovnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cinovnic m. funcționar subaltern (învechit): tată-său a fost mulți ani cinovnic la spirtoase GHICA. [Rus. ČINOVNIKŬ].

cinovnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CINÓVNIC, cinovnici, s. m. (Înv.) Funcționar de stat (de rang inferior). — Din rus. činovnik.