cineva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CINEVÁ pron. nehot. Un om oarecare (dintre mai mulți), o persoană pe care n-o cunoaștem (sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită); oarecine, careva, cinevași. ♦ (
Fam.; purtând accentul în frază) Un om de valoare, de seamă. [
Gen.-
dat.:
cuiva] –
Cine +
va.cineva (Dicționaru limbii românești, 1939)cinevá pron. indefinit, (
cine și
-va). Oare-care, oare-cine, o persoană indefinită:
a venit cineva și
a adus ceva. – În Munt. Pop. și
cineváșilea.cineva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cinevá pr.,
g.-d. cuivá (cui-)cineva (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cineva pr. unul dintre mulți.
cineva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CINEVÁ pron. nehot. Un om oarecare (dintre mai mulți), o persoană pe care n-o cunoaștem (sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită); oarecine, careva, cinevași. ♦ (
Fam.; purtând accentul în frază) Un om de valoare, de seamă. [Gen.-dat.:
cuiva]
— Cine + va.