cinerama (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cineráma (it.) s. f.
cinerama (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CINERÁMA1 s. f. Procedeu de filmare pe trei pelicule și de proiectare sincronizată a imaginilor astfel obținute cu ajutorul a trei aparate de proiecție pe un ecran semicircular. — Din
fr. cinérama.