cinegetic - explicat in DEX

cinegetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CINEGÉTIC, -Ă, cinegetici, -ce, adj., s. f. (Livr.) 1. Adj. De vânătoare, privitor la vânătoare; vânătoresc. 2. S. f. Arta vânătorii. – Din fr. cynégétique.

cinegetic (Dicționar de neologisme, 1986)
CINEGÉTIC, -Ă adj. (Liv.) De vânătoare, vânătoresc. [< fr. cynégétique, cf. gr. kynegetikos < kyon – câine, agein – a conduce].

cinegetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CINEGÉTIC, -Ă I. adj. de vânătoare. II. s. f. știința și arta vânătorii. (< fr. cynégétique, it. cinegetico, gr. kynegetikos)

cinegetic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cinegétic, -ă adj. (vgr. kynegetikós). Vînătoresc, de vînătoare.

cinegetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CINEGÉTIC, -Ă, cinegetici, -ce, adj. 1. De vânătoare, privitor la vânătoare; vânătoresc. – Din fr. cynégétique.

cinegetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cinegétic adj. m., pl. cinegétici; f. cinegétică, pl. cinegétice

cinegetic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cinegetic a. privitor la vânat: tractat cinegetic.

cinegetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CINEGÉTIC, -Ă, cinegetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De vânătoare, privitor la vânătoare; vânătoresc. 2. S. f. Arta vânătorii. — Din fr. cynégétique.