cimpoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIMPÓI, cimpoaie, s. n. Instrument muzical popular, alcătuit dintr-un burduf de piele și din mai multe tuburi sonore prin care trece aerul din burduf. –
Et. nec.cimpoi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cimpoí, cimpoiésc, vb. IV (înv.)
1. a cânta din cimpoi.
2. a chiui, a striga, a spune (la horă, la joc) chiuituri și strigături.
cimpoi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cimpói (cimpoáie), s. n. –
1. Stomac al rumegătoarelor. –
2. Burduf, foale. –
3. Foale.
4. Instrument muzical popular alcătuit dintr-un burduf. –
Var. cimpoaie, s. f. Lat. *
centĭpollium „stomac al rumegătoarelor”, în locul clasicului
centĭpellium (Giuglea,
Dacor., III, 594; Pușcariu,
Dacor., III, 667; DAR). Mai puțin probabilă este
der. din
lat. symphonia (Spitzer,
Dacor., IV, 649) sau din
it. zampogna (Diez,
Gramm., I, 446).
Der. din
mag. csimpolya (Cihac, II, 490; Densusianu,
Rom., XXXIII, 276; Candrea) este mai puțin probabilă decît, dimpotrivă, originea
rom. a
mag. (Candrea,
Elemente, 403; Edelspacher 11). –
Der. cimpoier, s. m. (persoană care cîntă la cimpoi);
cimpoiaș, s. m. (cimpoier).
cimpoi (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CIMPOI, Mihai (
n. 1942, Larga, Basarabia), critic și istoric literar român. Studii și analize critice consacrate literaturii clasice și contemporane („Alte disocieri”, „Cicatricea lui Ulise”), un original eseu despre poetica lui Mihai Eminescu („Narcis și Hyperion”).
M. de onoare al
Acad. Române (1991).
cimpoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cimpói s. n.,
art. cimpóiul; pl. cimpoáie (-poa-ie)cimpoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIMPÓI, cimpoaie, s. n. Instrument muzical popular, alcătuit dintr-un burduf de piele și din mai multe tuburi sonore prin care trece aerul din burduf. —
Et. nec.cimpoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)cimpóĭ și
cĭumpóĭ n., pl.
oaĭe (lat.
sympóritum îld.
symphónia, vgr.
symphonia, sinfonie, de unde s´a făcut
șimpoĭ, apoĭ
cimpoĭ, ca
citură din
șitură ș. a.; it.
zampogna, piem.
čamporña. D. rom. vine ung.
csimpolya). Un instrument muzical compus dintr´un burduf cu niște fluĭere.
V. gaĭbă, dîrloĭ, bîzoĭ, carabă, piscoaĭe.