cimpoier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIMPOIÉR, cimpoieri, s. m. Persoană care cântă din cimpoi; cimpoiaș [
Pr.:
-po-ier] –
Cimpoi +
suf. -ar.cimpoier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cimpoiér s. m.,
pl. cimpoiéricimpoier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIMPOIÉR, cimpoieri, s. m. Persoană care cântă din cimpoi; cimpoiaș. [
Pr.: -
po-ier]
— Cimpoi +
suf. -ar.