cimpoiaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIMPOIÁȘ, cimpoiași, s. m. Cimpoier. [
Pr.:
-po-iaș] –
Cimpoi +
suf. -aș.cimpoiaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cimpoiáș s. m.,
pl. cimpoiáșicimpoiaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cimpoiaș m. cel ce cântă din cimpoiu.
cimpoiaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIMPOIÁȘ, cimpoiași, s. m. Cimpoier. [
Pr.: -
po-iaș]
— Cimpoi +
suf. -aș.cimpoĭaș (Dicționaru limbii românești, 1939)cimpoĭáș și (ob.)
cimpoĭér m. Cîntăreț din cimpoĭ.