cimișir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIMIȘÍR, cimișiri, s. m. Arbust decorativ cu frunze ovale și persistente, cu flori galbene-verzui
(Buxus sempervirens). – Din
tc. çimșir.cimișir (Dicționaru limbii românești, 1939)cimișír, V.
cimșir.cimișir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cimișír s. m.,
pl. cimișíricimișir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cimișir m. arbust totdeauna verde, cu flori, galbene-verzui, ce se cultivă foarte
mult ca plantă decorativă: lemnul de cimișir (numit și
merișor turcesc) e cel mai bun pentru sculptură (
Buxus sempervirens). [Turc. ČIMȘIR].
cimișir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIMIȘÍR, cimișiri, s. m. Arbust decorativ cu frunze ovale și persistente, cu flori galbene-verzui
(Buxus sempervirens). — Din
tc. çimșir.