cimentare - explicat in DEX

cimentare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIMENTÁRE, cimentări, s. f. Acțiunea de a (se) cimenta. – V. cimenta.

cimentare (Dicționar de neologisme, 1986)
CIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) cimenta și rezultatul ei. [< cimenta].

cimentare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CIMENTÁRE (‹ fr.) s. f. Injectare sub presiune a unei suspensii de ciment în pămînt, în materiale de construcții fisurate sau roci dezagregate ori fisurate pentru consolidarea sau impermeabilizarea acestora. ♦ Cimentarea rocilor = consolidarea rocilor prin pătrunderea unui liant în golurile și fisurile acestora, în mod natural în zăcămînt sau artificial prin injectarea unui mortar de ciment prin găuri de sondă.

cimentare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cimentáre¹ (consolidare cu ciment) s. f., g.-d. art. cimentắrii; pl. cimentắri

cimentare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cimentáre² (tratarea dinților) v. cementáre²

cimentare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIMENTÁRE¹, cimentări, s. f. Acțiunea de a (se) cimenta. — V. cimenta.

cimentare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIMENTÁRE² s. f. v. cementare.