cimenta - explicat in DEX

cimenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIMENTÁ, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. – Din ciment. Cf. fr. cimenter.

cimenta (Dicționar de neologisme, 1986)
CIMENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) întări, a (se) lega (cu ciment). ♦ A injecta sub presiune în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. o suspensie de ciment pentru consolidarea și impermeabilizarea acestora; (p. ext.) a (se) consolida cu ciment. ♦ (Fig.) A (se) lega, a (se) uni indestructibil, tare; a (se) consolida. [Cf. it. cimentare, fr. cimenter].

cimenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CIMENTÁ vb. tr., refl. 1. a (se) întări (cu ciment). ◊ a injecta sub presiune o suspensie de ciment în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. pentru consolidare. 2. (fig.) a (se) lega, a (se) uni indestructibil; a (se) consolida. (< fr. cimenter)

cimenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cimentá¹ (a ~) (a consolida cu ciment) vb., ind. prez. 3 cimenteáză

cimenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cimentá² (a ~) (a trata dinții) v. cementá²

cimentà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cimentà V. 1. a da cu ciment; 2. fig. a uni trainic, a întări: a cimenta amiciția.

cimenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIMENTÁ¹, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. — Din ciment. Cf. fr. cimenter.

cimenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIMENTÁ² vb. I v. cementa.