cimbrișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIMBRIȘÓR s. m. Plantă erbacee cu flori roșii-purpurii sau albe și cu frunze aromate, folosite în medicină pentru infuzie
(Thymus vulgaris). –
Cimbru + suf.-ișor.cimbrișor (Dicționaru limbii românești, 1939)cimbrișór m. Cimbru de cîmp.
V. cimbru.cimbrișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cimbrișór s. m.cimbrișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIMBRIȘÓR s. m. Plantă erbacee cu flori roșii-purpurii sau albe și cu frunze aromate, folosite în medicină pentru infuzie
(Thymus vulgaris). — Cimbru +
suf. -ișor.